Grundul înainte de vopsea, adeziv sau tencuială: ce tip se alege după suport
Diferența dintre grundul de penetrare și amorsa de aderență cu cuarț, testul simplu care arată ce cere peretele și timpii de uscare care trebuie respectați.
- Constructii
- Echipa Route 68
- 4 min de citit

Grundul, numit și amorsă, este stratul subțire aplicat pe un perete, o pardoseală sau un element de lemn ori metal înainte de finisaj, pentru ca vopseaua, adezivul sau tencuiala să se prindă uniform și durabil. Tipul de grund se alege după suport: suprafețele poroase și prăfoase cer un grund de penetrare, cele netede și neabsorbante cer o amorsă de aderență cu nisip cuarțos. Un grund greșit sau lipsa lui duce la exfolieri, pete de absorbție și plăci care se desprind în timp.
Ce rol are grundul înainte de finisaj?
Grundul are trei roluri: reglează absorbția suportului, leagă particulele fine de la suprafață și creează o punte de aderență între suport și stratul următor. Un perete foarte absorbant „trage” apa din vopsea sau din adeziv prea repede, iar materialul nu mai face priză corect. O suprafață foarte netedă, în schimb, nu oferă rugozitatea de care adezivul are nevoie pentru a se ancora.
Cum se află ce tip de grund cere suportul?
Tipul de grund se stabilește prin trei teste simple, făcute pe câteva zone ale suprafeței înainte de cumpărarea materialelor.
- Testul cu apă: se stropește peretele; dacă apa intră în suport în câteva secunde și lasă o pată închisă, suportul este absorbant. Dacă apa formează picături care se scurg, suportul este neabsorbant.
- Testul cu palma: se freacă suprafața; praful sau nisipul care rămâne pe mână arată un suport friabil.
- Testul cu banda adezivă: o bandă lipită și smulsă brusc nu trebuie să ia cu ea bucăți de vopsea sau de tencuială.
Suprafețele care se desprind în bucăți nu se rezolvă cu grund: stratul slab se îndepărtează mecanic până la un suport sănătos, apoi se grunduiește.
Ce tipuri de grund există și unde se folosește fiecare?
Pentru lucrările obișnuite din casă se folosesc patru familii de grunduri, rezumate mai jos.
| Tip | Suport potrivit | Înainte de |
|---|---|---|
| Grund de penetrare (de consolidare) | BCA, tencuieli vechi, glet, plăci de gips-carton, șape poroase | Vopsea, glet, adeziv, tencuială |
| Amorsă de aderență cu nisip cuarțos | Beton turnat neted, gresie și faianță vechi, vopsea lucioasă | Adeziv pentru plăci, tencuială decorativă, glet |
| Grund pigmentat pentru vopsea | Glet nou, reparații locale, culori închise de acoperit | Vopsea lavabilă |
| Grund pentru lemn sau metal | Lemn nou, metal curățat de rugină | Lac, vopsea pe bază de solvent sau apă |
Placarea peste plăci existente sau pe pereți netezi de beton cere aproape întotdeauna amorsă de aderență, mai ales la formatele mari, unde greutatea plăcii este mare; detalii despre acest tip de lucrare se găsesc în articolul despre placările în format mare pe pereți.
Cum se aplică grundul corect?
Grundul se aplică pe o suprafață curată, uscată și desprăfuită, cu trafaletul, pensula sau bidineaua, într-un strat uniform, fără bălți. Câteva reguli generale țin de toate tipurile:
- diluția se face strict după fișa tehnică; grundul de penetrare se livrează adesea concentrat, iar amorsa cu cuarț de obicei gata de folosire;
- temperatura suportului și a aerului se încadrează, de regulă, între +5 și +30 °C;
- amorsa cu cuarț se amestecă des în timpul lucrului, pentru că nisipul se depune pe fundul găleții;
- pe suporturile foarte absorbante se poate aplica un al doilea strat, după uscarea primului.
Cât timp se așteaptă după grund?
Timpul de uscare variază după produs, temperatură și umiditatea aerului, așa că valoarea din fișa tehnică este cea care contează. Orientativ, grundurile de penetrare acrilice se usucă în câteva ore, iar amorsele de aderență cu cuarț cer de obicei între 12 și 24 de ore înainte de aplicarea adezivului. La temperaturi scăzute și umiditate mare, timpii se prelungesc. Grundul nu se lasă însă nici săptămâni întregi neacoperit, pentru că se poate prăfui și își pierde din eficiență.
Ce greșeli apar frecvent la grunduire?
Cea mai frecventă greșeală este folosirea grundului de penetrare pe suprafețe netede, unde formează doar o peliculă lucioasă pe care adezivul alunecă. Urmează aplicarea pe suport umed, diluarea excesivă „ca să ajungă mai mult” și sărirea grunduirii după reparațiile locale cu glet, care apar apoi ca pete mate sub vopsea.
La lucrările exterioare și la fundații, amorsele sunt specifice sistemului folosit: înaintea membranelor bituminoase se aplică un primer bituminos, așa cum se arată în articolul despre pașii hidroizolației fundației. Ordinea corectă a straturilor de finisaj se planifică încă din etapa de structură, alături de celelalte lucrări descrise în ghidul despre etapele finalizării unei construcții.
